Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiți,
atunci și eu oriunde mă duc cu voie bună...
și tot de-același Lazăr vom fi-amândoi primiți
și tot de-același Iuda vânduți vom fi-mpreună.

Ce fericit Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre vei adormi vreodată,
nu m-ar clint nici vântul, nici marea spumegând
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-n-o pâinea dată la mai flămânzi ca mine...
ocările nedrepte plătite-ar fi de-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
și stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare decât a Ta povară.

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
și-mi zboară ca un sunet anii de furtună
și vine Veșnicia în care vom prânzi
sub steaguri și sub raze cu îngerii-mpreună.